joi, 7 aprilie 2011

Nu va vreau azi

Nimic mai usor. N-am chef de nimic, de nimeni, mi-e scîrbă, îmi pute tot şi nici nu-mi vine ciclu'. Nu vreau să văd pe nimeni, nu vreau s-aud pe nimeni, nu vreau să comunic cu nimeni. Nu mă interesează. Nu m-am certat cu nimeni, m-am futut bine. Pur şi simplu n-am chef. Cel puţin azi. Aipa.

Bun. Io am vorbit serios. Şi ca să scăpăm de dubii, facem aşa, că-i mai curat, mai uscat.
Înc-o chestiune pe care ţin s-o menţionez, că se pare că anumite principii vi se aplică doar vouă. Ce fac io dincolo de internet, nu priveşte pe nimeni. S-a gândit cineva că poate, doar poate am mîncat căcat atunci cand am zis că-s stiuardeză? Aşa mi-a sunat mie mai exotic. M-a văzut cineva în uniformă? Poate lucrez la o banca, poate la SRI, la CNA şi vă supraveghez pe toţi, poate înşir bile pe aţă, poate nu vreau să fută pe nimeni grija de chestia asta. N-am făcut-o io publică, aceeaşi io consider că mă priveşte strict pe mine şi pe persoanele cărora aleg să le dezvălui acest detaliu. Că persoanele respective s-apucă şi mestecă mărunt prin alte părţi pe tema asta, da, io proastă că nu ştiu să fac selecţie. Nu caut apreciere din punctu' ăsta de vedere. Vine vrunu să mi se confeseze p-aici cum schimbă el valută la colţu' străzii? Vine vruna să-mi spună cîţi bani aluat din videochat? M-a interesat cîndva dacă nu era scris şi amintit de sute de ori pă peste tot?
O caterincă, o muie, o cola, o sămînţă şi-atît. Cum mă cheamă, unde lucrez, cu cine mă fut sunt lucruri pe care eu nu le-am trîmbiţat cu titlu de laudă pe nicăieri din aceleaşi motive ca şi voi şi nici nu mai vreau să le văd amintite.

luni, 4 aprilie 2011

Io n-am

Io n-am citit Ciresarii, n-am fost niciodata in Vama Veche, n-am ascultat niciodata o melodie Parazitii si n-am mancat niciodata de la KFC.
In schimb am dat mana cu presedintele tarii si cu primul ministru(nu basescu si nici iliescu, era altu, nu mai stiu cum il chema), am futut o colega de liceu a Paulei Seling si am sarit din tren.
Poti asa?

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Epifanie

Ca'mi place sa folosesc neologisme. Am ajuns la urmatoarele concluzii. Eu nu stiu sa scriu, Ostap nu e amuzant, cateodata si invers, cateodata ambele. Singuru' care ne citeste in speranta de'a afla cu ce hartie ma sterg eu la cur e Bogdan. Si din ce in ce mai rar, Cimpoaca atunci cand bea suficient. Si ceva anonimi. Drept pentru care ne'am hoatarat sa nu inchidem blogu'. Pai ce pulamea? Cine'ar mai scrie mizerii pe care sa nu le citeasca nimeni si ar mai lipi poze ca sa "strice imaginea" Lorenei?

Colectivul viataefrumos isi cere scuze ca a facut acest anunt cu o zi intarziere.

vineri, 25 martie 2011

Cuvintele sunt de prisos

Celebra ac... ăăă zia... ăăă... Lorena Lupu a anuntat retragerea ei din activitatea scriitoriceasca. Pun link ca sa nu fiu acuzata de afirmatii mincinoase si defaimatoare. Ostile Capitanului Obvious ii ureaza succes in noua ei activitate.

marți, 22 martie 2011

Miscellaneous

Nu mai am un post care se numește așa? Parcă da. Cui îi pasă? Nu știu cine-a inventat cuvântul ăsta, dar e absolut minunat.
Misăleiniăs. Aș putea să-mi numesc primul născut așa. Sună cel puțin a erou roman. Ușor ghei, era ceva ordinar pe vremea aia, dar merge. Sau "schedule". N-aș fi ghicit în veci acum vreo 10 ani, ca să nu par proastă recent, că se scrie așa. Ăsta și cu "obnoxious". Obnoxious Miscellaneous Schedule. Întâiul, că junior junior încă nu e cazul și chiar are sens dacă zăbovești cu gândul. Sună mai bine decât Salată de Vinete, cum intenționam pe vremuri. Nu, nu sunt însărcinată. Doar îmi place mult ciocolata.
Daaaa. Și iată, am devenit prima persoană pe care o cunosc care a ajuns să se troleze singură.
Bun. I-am găsit pe băieții ăștia:

Știu, e poza mică. Dar nu-i nimic, au și sait. Nu e foarte mișto? Și au "dotări"."Daca oamenii s-ar imparti in oameni si transportatori noi cu siguranta am fi oameni". Mă face să rîd și să mă simt bine cu mine. Nu, nu vreau să le fac reclamă și nici să mă mut. Pur și simplu eram în taxi azi-dimineață, mi-a furat privirea stickerul de pe mașinuța lor și am întors capul. Pentru că eu nu mă uit după femei. Eu mă uit după chestii inteligente și simpatice. Care nu-s mereu bărbați.
O altă ceva care mi-a rămas în cap ciocnindu-se nu de pereți goi și făcându-mi ecou în urechi, dându-mi impresia că aud vocea Domnului care-mi poruncește să scriu pe blog ca Moise pe tăblițe (Moise era?), cum ar putea afirma malițios Ostap, de exemplu, este asta. Nu fac niște fraze extrem de alambicate cu o topică absolut imposibilă care te obosesc până ajungi la sfârșit și pierzi ideea? Asta pentru că în general un ceva care-mi intră-n cap nu se ciocnește de pereți goi făcându-mi ecou în urechi dându-mi impresia că aud vocea Domnului care-mi poruncește să scriu pe blog ca Moise pe tăblițe (da, Moise era, am verificat eu pe wikipedia între timp și cică Domnul le-ar fi scris, căcat, așa pot și eu să zic că Domnul a scris pe blog), cum ar putea afirma malițios Ostap, de exemplu.
Nu, n-am fost acolo. S-aud. Tot ce-ai auzit. Să văd. Tot ce ai văzut. Să văd. Tot ce ai făcut. Să văd. Prin tot ce ai trecut. Dar am auzit. Că fraierii mă vorbesc pe la spate. E chiar așa, frate?! Zici că-s versuri din cel puțin Păunescu. Frații. Așa. Am auzit. Despre domnii ăștia de la cineva și mi s-a părut că sună mișto. Cu prestanță într-un fel. Nu sună mișto?

miercuri, 9 martie 2011

Supremaţia femeii

Astăzi vă voi dezvălui nişte adevăruri universale. Având în vedere că am în total cinci cititori cu mine cu tot, nu îmi simt statutul ameninţat şi nici nu mă simt în pericol de a mă trezi cu protecţia animalelor, NASA şi Interpol la uşă. Şi oricât de absurd vi s-ar părea, istoria - cel puţin cea recentă - a dovedit contrariul.
Se zvonește că femeilor le plac bărbații cu pula mare. N-o să contrazic asta. N-am de ce. E real. Și e instinctiv. Problema o constituie interpretarea faptului. Comparativ cu bărbații, femeile sunt rar mânate in acțiunile lor și-n decizii de nevoia sau plăcerea de a se fute. Ați întâlnit vreodată o femeie cu creeri-n cap care ar prefera să-și vâre-n pizdă un picior de masă mai degrabă decât să stea la o porție de limbi? Nu vorbim de alea care-o fac pe bani. Alea-s o categorie aparte, demne de apreciat pentru performanțele lor și-atât. Vorbim aici de plăcerea fizică. Ce plăcere poți să ai când te penetrează o foreză spiralată de 20 de cm? Băi, femeile aleg un bărbat cu pula mare în principal pentru că pot să-l prostească și secundar pentru plăcerea fizică, fâs.
Știu, nu pare că are logică. Răbdare. Explic încet. Hai să ne gândim. Cam de cât sânge e nevoie să irigi o pulă de 20 cm? Considerabil mai mult decât o cantitate suficientă pentru o pulă de 14. Sigur, tre-să muncești să menții erecția, da' pe toată perioada acuplării, bărbatul cu pula de 20 de cm e braindead. Se tâmpește pe o perioadă determinată. Tot sângele se pompează-n mândra pulă, lăsând creerul gol și vesel. Toată lumea zice ca negri-s proști. Că din cauza climei, că din cauza culturii. Căcat. Au capu' mic și pula mare, e dovedit. Asiaticii sunt exact pe dos. Că mărimea capului nu contează, că tot 5 % din creer îți folosești, de acord. Da' 5% din mult e mai mult decât 5% din puțin și neirigat. Acum capătă sens ce zic?
Bun, mai departe se zvonește că locu' femeii e-n bucătărie. Mă, nu neapărat. Adică în ordine de a obține controlul sigur și definitiv asupra bărbatului trebuie să-i arunci ceva pe dinainte. Dacă e și ceva ce-i place, cu atât mai bine pentru tine. El o să creadă că ești sclava lui și că-l iubești. Mă, nu neapărat. Adică dacă ești masochistă, mamai-mea sau faci parte din secta Amish, da. Dar o femeie ca trestia gânditoare știe că asta e doar o stratagemă. După ce mănâncă, omu' tre-să-și facă digestia. Moment în care iarăși tot sângele se concentrează în cu totul altă parte decât creerul.
Și acum că am aflat toate astea, ia să gândim mai în profunzime, să ne avântam oleacă în meandrele concretului. Un futai durează minim cam 20 de minute. Nu rîdeți, că sunteți boi, știu exact ce zic. Cu tot cu alea 15 de reveneală, da. După futai ți se cam face fomică, dacă ești odihnit. O masă, doar cu mâncat, durează cam tot 20 de minute. Digestia, 20 de minute. Deci puse cap la cap aproximativ o oră în care bărbatul are mintea mai goală decât cardul tău. Exact în acest răstimp poți să-i ceri cam orice. Depinde acum de cantitatea de futai, mărimea pulii, cantitatea de mâncare, anduranța ta și posibilitățile lui în a-ți rezolva o problemă sau alta. Dar vă zic sigur, așa obții ceva de la bărbatul tău. Când are coaiele goale și stomacul plin. E ceva nou? Nu, dar lumea nu privește așa lucrurile. Credeți că femeia s-a complăcut în rolul de sclavă casnico-sexuală din prea multă dragoste, considerație și devotament? Nu, frate.
Pentru că femeia e conștientă că nu poate face anumite lucruri de una singură. De exemplu, foarte mulți bani pentru toți pantofii pe care și-i dorește. Pentru așa ceva ai nevoie de un bărbat. Și-atunci te sacrifici în numele binelui suprem. Să fut în gură femeia independentă. Femeia independentă e o isterică frigidă care se îmbracă-n gri și are o defecțiune la vagin. Și sunt chestii pe care nu le poți face singură. Nu poți să-ți dai limbi singură. Și-atunci ai nevoie d-un bărbat. Și trebuie să folosești stratagema asta ieftină și veche de când lumea, o dată pentru că e eficientă și-n al doilea rând pentru că bărbații sunt așa niște porci infecți și leneși și mizerabil de ordinari încât poți să te tăvălești in propriul sânge că ți s-a ars încărcătorul la epilator și-l rogi să ți-l repare în loc să dai bani din banii voștri pe unu' nou. Dacă vii cu rugămintea numai în momentele de luciditate, poți să zaci liniștită cu pădurea pe picioare. Nu mămica, futu-l în neam de animal fără pic de considerație. Fă-i un handjob, dă-i un sendviș și cere-i bani de salon, că vrei să fii ca-n palmă pentru el. Păi mă scuzați, un handjob și-un sendviș, atît pentru o ședință la salon. Muia, futaiu', analu', ciorba și tocănița le păstrezi pentru cazuri mult mai importante.
Să zicem că-l prinzi pe Irinel. Cre-că Irinel are totuși pula cam mică, dar mă rog. Nu-l iei de bărbat, că te lasă și fără bani și fără bani când te lovește lehamitea, ca oricum copil nu vroiai. Pregătești frumos terenu' o perioadă, te prefaci că suferi de frig în august, vezi tu, după care dai lovitura.Într-o dimineață ploioasă de noiembrie îl fuți de-i sari capacele, îi arunci un prânz sau un brunch romantic la mișto și abia apoi îl anunți că pleci în Bora Bora la bronzat, că tu nu mai suporți frigul, ești o fire meteosensibilă, ai nevoie de șoferul și de banii lui și-l rogi frumos să sune la bancă atunci să facă transferu' (că de-aia am zis prânz și nu cină, să fii sigură că nu închide la bancă) că nu mai ai când să mai rezervi biletele de avion. Până să-și dea seama că ce, că de ce, tu deja îți asortezi sandalele cu eșarfele.
Sigur, eu n-am încercat pentru că mie-mi place să mă și fut și să și mănânc și uit pe drum cam ce urmăresc. Plus că alb, cu bani și cu pula mare - fac și io ca olteanu' - așa animal nu există.

luni, 7 martie 2011

Barbu cu scara Ana

Oh, my God what does it mean? Cunoaşte cineva vreo centralistă care lucrează la o firmă de taxi? Femeile alea există în viu? Şi de ce... Dumnezeule, am făcut o descoperire epocală. Deci în momentu' ăsta realizez că am momente de luciditate şi de genialitate de care mă bucur în sinea mea. Vorba fiind despre faptul că de câţi ani mă frichinesc prin taxiuri n-am auzit niciodată o voce masculină de la vreun dispecerat de taxi. Este o meserie prohibită bărbaţilor executată de nişte femei inexistente.
Da' vreun pompier cunoaşte cineva?

joi, 3 martie 2011

Deontologia slăbitului şi fashion session - varianta necenzurată

Ce am de gând să-nşir acum nu e nici nou, nu e nici wow. E doar pe-nţelesul tuturor, fără fiţe inutile şi exagerări.
Ziceam deunăzi că m-am îngrăşat. Nu oripilant de mult, nu brusc neapărat cât simţitor-vizibil. Şi să fiu a naibii dacă regret vreo secundă procesul prin care s-a-ntâmplat rezultatul. Nu, nenică. Nicidecum. Nu regret nici o piţă de la doişpe noaptea, nici un dubluciz, nici un ţambal de coaste. De ce? Pentru că-s gurmandă. Îmi place mâncarea de nu mai pot. Am trăit senzaţii mai complexe în faţa farfuriei decât în faţa pulii. Şi nu m-abţin nici de la una nici de la cealaltă. Frate, caloriile acum, părerile de rău mai târziu. Pot să trăiesc mulţumită aşa fără remuşcări.
Ce mă scot pe mine din sărite sunt oamenii care-ncep să-şi trăiască drama în faţa meniului: "vai, aşa aş mânca o ceafă de porc cu cartofi prăjiţi şi clătite la sfârşit şi-o cola, ooo, de când n-am mai băut o cola, dar lasă o să-mi iau un piept de pui la grătar". Băi, monologu' ăsta e ceva intim pe care tre-să-l ai tu cu persoana ta în momentu' în care te-ai decis să slăbeşti sau să nu te mai îngraşi. Lasă făţărnicia şi victimizarea la uşa crîşmei şi ori intri împăcat cu ideea, ori te declari învins şi te simţi bine direct proporţional cu depresia de după. Pe care o ai acasă cu o ciocolată în mână, nu de faţă cu prietenii. Ca să nu mai vorbim că pieptul de pui la grătar e cel mai searbăd, cel mai sec, cel mai plicticos şi fără substanţă, fără personalitate şi prestanţă şi gust, fel de mâncare. Orezu' fiert se simte ruşinat în faţa pieptului de pui la grătar.
O altă categorie de oameni jenanţi sunt pizdele. Te-ntâlneşti cu nişte oameni printre care nişte pizde. Tu-ţi comanzi mâncare şi băutură, ele-şi comandă iarbă cu apă plată sau freş. Înduioşător de moartea căprioarei. Şi dacă ar fi doar atât, n-ar fi panică. Dar nu, nuuuu. Ele simt nevoia să scoată-n evidenţă faptu' că deşi nu arată ca nişte vaci, au fix comportamentul si obiceiurile specifice: "dragă, ştii că m-am apucat să ţin dieta... ", discuţie întinsă pe vreo juma de ora sau două feluri de mîncare asezonată cu tras de aripioare, strâns de coapse pentru a dovedi lipsa celulitei şi alte gesturi care pe mine mă-ngreţoşează mai mult decât muscaua. Fă, poartă discuţia asta-n faţa oglinzii, că oricum nu interesează pe nimeni. Eu sunt într-o crîşmă cu prietenii mei. Ne e foame, ne e sete şi ne-am comandat de mîncare şi de băut. Dacă tu ai de gând să ţii o prelegere despre beneficiile gazonului comestibil, du-te-n pulamea-n pădure sau pe imaş la păscut şi adăpat în turmă organizată cu celelalte vaci, fă o transhumanţă şi scuteşte-ne pe noi restu' de oameni normali cu burta, celulită, şunci şi poftă de mâncare de pizma ta vizibilă.
M-am aflat de ceva ori în companie majoritar masculină. Eu cu încă o fată. Care probabil arăta infinit mai bine decât mine şi a fost şi apreciată conform. Când ne-am aşezat la masă, rolurile s-au inversat între noi două sau între mine şi ele. Simplu, pentru că fiind gurmandă ştiu cam ce-nseamnă fiecare fel de mâncare, stiu ce-i ăla pfeffersteak, şi mai ştiu că tristeţea aia de salată se pronunţă Sizăr şi nu Cezar, că nu-i salată de câine şi niciodata n-am să trimit chelneru'napoi cu biftecu' tartar să mi-l aducă făcut la grătar. Şi nu-s zgârcită cu mine. Am ieşit să mâncăm, am suficienţi bani cât să-mi plătesc nota. N-am, nu ies, pentru că vreau să comand ce-mi place, nu să stau ca la ora de algebră să-mi calculez banii, să fac permutări de 7 luate câte 2 de aşa manieră, încât să-mi ajungă ori de ardei ori de smântână, că la sfârşit n-am de şpagă.
Am observat astfel că bărbaţii indiferent de vârstă, educaţie şi rasă se simt mult mai relaxaţi în compania unei femei care ştie să aprecieze o mâncare bună, care se bagă la un ciolan cu fasole şi-o halbă de bere nefiltrată d-un chil, decât în compania uneia care stă şi-şi face calculul din vârful genelor la boabele de porumb din farfurie şi soarbe delicat din paharu' cu apică. Iar majoritatea femeilor sunt ipocrite. După ce declamă că ele s-au săturat cu 3 fire de iarbă, după ce-au ieşit pe uşă, încep să scormone-n geantă în căutare de biscuiţi şi covrigei. Da' stai fă la masă şi mănâncă omeneşte, bucură-te de companie, d-un pahar de vin, d-un fel de mîncare. Chiar dacă nu poţi tot, asta e, ţi-ai făcut plăcerea, oricum îl plăteşti, poţi să ceri restu' la pachet.

Problema următoare e cea a vestimentaţiei. Recunosc sincer că de când m-am îngrăşat, am învăţat să mă îmbrac. Cu durere-n adâncul sufletului şi al contului de salariu am fost să-mi cumpăr haine care să arate decent pe mine. Asta e, m-am destrăbălat, acum plătesc. O femeie slabă se poate îmbrăca aproape cu orice. Şi c-un sac dacă nu se găseşte altceva. Chit că o să aibă prezenţa unui cuier ambulant, nu contează, în conştiinţa generală ea este o femeie slabă deci implicit arată bine. Cu femeile grase nu stă treaba la fel. Daca e ceva care detest la femeile grase, nu e faptu' că sunt ci că o arată ostentativ. Fă, fiinţa lui Dumnezeu, vaca Domnului care eşti, porţi măsura 44, ia-ţi haine măsura 44 sau corespondentul ei, nu ceva cu 2 măsuri mai mici, că arăţi ca un muşchi ţigănesc ştrangulat de şfară. Am văzut chestia asta şi la femeile mai slabe. Bă, trăi-ţi-ar neamu', nu e nimic estetic sau sexi la nişte şunci revărsate peste curea, de dragu' măsurii 36. Şi dacă se poartă mini şi nu-ţi permite silueta, nu purta că nu vreau să rămân oarbă pe vecie iar tu ţinta mişourilor. De exemplu mi-am luat o rochie de dantelă. Pantofi cu toc şi perle? Glumiţi. La rochia aia merg bocancii cu geaca de piele. Nu pentru că ţin io să arăt cât sunt de rebelă, ci pentru că asta-mi place mie sincer să port la ceva general acceptat ca fiind la modă. Bocancii si geaca de piele. La dantelă. Muie Cosmopolitan, eu aşa mă simt bine, şi aşa-mi permit să mă accesorizez la felul în care arăt. Da, e măsura 36 pentru că m-am hotărît să slăbesc şi la vară nu mai găsesc rochia asta. Şi voi slăbi din trei motive foarte obiective. Am haine la care ţin mult şi nu mai încap în ele, haine pe care am cheltuit două căruţe de bani, mă mişc foarte greu şi transpir, chestie pe care o detest cu patimă. Dar jur cu o mână pe roşii şi cu cealaltă pe ardei că n-o să discut vreodată despre diete şi salate.

marți, 1 martie 2011

Mărţişoscar

Aseară, din motive de somnolenţă, n-am apucat să mă uit la marea cumetrie cinematografică de la fraţii noştri de peste ocean. Da' azi am dat un ochi întâmplător din curiozitate mai mult să le văd pe doamne care cum s-a prezentat. Eul meu interior e totuşi mulţumit de sine însămi că a apucat să vizioneze filmu' cu tăicuţu' George, care film a luat el ce i se cuvenea. Nu de alta, da-n filmu' ăla se-njură aşa, c-un aer demn, plin de prestanţă, iar io mă bucur când filmele cu sodomeala verbală iau premii d'astea academice. Plus ca e film cu handicapaţi. Handicapaţi englezi. Regali. Cum adică tu, Academia Americană de Film să nu premiezi aşa ceva? Uite, bă. Au recunoscut englezii că-s un neam de degeneraţi, hai să le dam un premiu pentru sinceritate. Iar englezii l-au luat. Cum să nu-l ia? Frumos.

Da' nu despre asta vreau să discut. Că cultura mea cinematografică e modestă. Io mă rezum la ce ştiu eu sau ce am impresia că ştiu eu. Mai ales că mâine e ocazia care e, numa bine să discut despre ce-mi place mai mult. Nu, nu despre mâncare. Despre ţoale, dom'le.

Şi privesc pe saituri de profil. Şi mă minunez eu în gustul meu vestimentar impecabil şi ireproşabil. Deci zău că parc-a fost la balu' de absolvire al grupului şcolar UCECOM. La mare căutare anul acesta a fost lămiul, prezent mai pe toate duducele care mai tinere, care mai purii. Numa Gwyneth Paltrow l-a purtat cu graţie. Da' pe Gwyneth Paltrow poţi s-o-mbraci şi-n jucător profesionist de hochei şi s-o pui să cânte kumbaya, şi-n veioză cu abajur cu ciucurei cu clopoţei şi-n costum de tanti de la administraţia financiară, nu dai greş. Desigur, sunt subiectivă . Cre-că Gwyneth Paltrow e una din puţinele femei căreia dacă-i propui o muie elegantă şi te refuză, îţi pare rău sincer c-ai jignit-o. E, pe de altă parte şade Penelopa. Deci a venit Penelopa în rochiţa ei de naşă de-acu' 10 nunţi, 15 kile şi 3 numere la sutien, când a ţinut lumânarea-n biserică vreunui văr sarac de prin periferia Madridului şi-i era tîrşală să impresioneze cu ţinuta Armani Privee de duminică.
Reese Witherspoon cre-că-i nostalgică după vremurile când juca ea-n rol de principesă neprihănită dimpreună cu fostu' bărbac'so când îi dădea ăla limbi prin filme de şi-a tras ţinuta asta de domnişoară de pension. Da' nu-i rău: rochie clasică, coc clasic, botox clasic. Stil.

La mare căutare a fost şi roşu'. Părerea mea e că rochia roşie la genu' ăsta de eveniment e ca aia albă la genu' de eveniment nuntă. Mai puţin tanti asta care nu ştiu a cui e şi s-a prezentat ca venită de la Hooters în drum spre şoseaua de centură. A lor, că-i mai de ceva mulţi coco, aşa.

Cate Blanchett arată ca şi când ar intenţiona să i-o dea discret tot poporul francez şi coloniile între ţâţe cu arcu' ăla de triumf din mărgele tatuat pe rochie iar Scarlett Johansson a afişat un look inspirat dintr-o ţinută retro d-ale Andei Adam, gumele minti cu abţibilde şi placa de păr a Anei Maria Prodan.

Mai e şi Milla. Păcat de ea şi de tatuaju' ei din Black Swan că nu ştie să joace. Al'fel aş fute-o şi cu limba uscată.

Am lăsat-o pe preferata mea la urmă. Deci cum să n-o iubeşti când o arde cilău-couturistic? Ui'la ea cum a venit la Gloabele dîn Aur, mîncaţaş. Tot respectu' meu, sărumînuşiţele coană Leană dă Carter că te ţine talentu' tău de englezoaică neaoşă de la mama dumitale să faci mişto într-o astfel de manieră de băţu-nfipt în cururile elegante, rujate şi zâmbitoare ale mândrelor vedete laureate. Ştiu, e strategie de marketing. Da' mie-mi place. Cumpăr.

luni, 21 februarie 2011

Cum am realizat c'am imbatranit

Primu' semn a fost cand i-am cerut buletinu' unuia pe care-l suspectam minor si nu-ntelegeam unde tre'sa ma uit ca sa vad anu' nasterii. Care era '92. Nu n-am vrut sa-l fut. Dar pur si simplu nu vroiam sa accept ca cineva nascut cu vreo 1... an, pula, 10 ani mai tarziu decat mine are voie sa bea. Si eu nu. Ma rog, era si conjunctura de asa natura.
Apoi tineretul a devenit foarte respectuos cu mine. Nu brusc. Da'i dadeau cu "nu va suparati", "veniti sa va explic", "daca nu va deranjeaza". Ba da, coaie, ma deranjeaza, cere'mi o tigara, o ciunga, nu ma trata ca pe ma'ta ca'mi trezesti instincte materne si'mi vine sa te iau acasa sa te cresc. Desigur, eu am un aer princiar si n'ar fi fost o problema dac'o ardeau cu "Majestatea Voastra" la sfarsit + o reverenta si un serv sa'mi care geanta. Da' nu asa se pune problema. Mai bizar a fost cand persoane mai in varsta decat mine imi vorbeau cu "doamnă" si'mi cedau locu'n tramvai. Asta a fost un alt prim semn ca tre'sa'mi iau masina.
Dupe care eram intr'o seara la maica'mea acasa. Surprinzator pentru mine care din nopti euforice pline de desfrau sexual cu porno de pe torenţi si tofifii nu ma scoti. Cre'ca ma duceam la serviciu' a doua zi sau imi venise ciclu' si eram apatica. Si eram io si cu maica'mea. Ea in colanti negri, eu in colanti negri. Ea cu ochelari. Eu cu ochelari. Ea c'un castron de piscotele, eu cu unu' de tuc cu ardei. Pe ea o durea genunchiu' drept "de la presiune, mama", pe mine ma durea ala stang de'a fost in ghips plus glezna. A luat ea o pastila de stomac, am luat si eu doua: una de cap, alta de gat si'am decis ca era momentu' sa ma frec cu ben gay pe genunchi. Si la televizor Beyonce. Si maica'mea: "ba, ce'a'mbatranit si asta". M'am ridicat si'am plecat sa'mi bag perna electrica'n priza, buiota la umplut si sa'mi asez plosca, luminarea si mainile pe piept.
La serviciu stateam cu niste colegi si'o vad pe una cu aspect delicat de matura scapata'n vopsea. Zic sa fac un comentariu simpatic:
- Uite'o si pe Boy George asta.
- ...
- Boy George?!
- ...
- David Bowie?!
- ....
- Lady Gaga?
- Da, da, au aplaudat ei fericiti.
Si ma uit prin reviste si le vad p'astea la concerte in chiloti, cu pictoriale in titele goale prin nameti, latite languros pe gresie si nu pot sa gandesc decat ciprinol, urinal, rowatinex, no-spa, pijamaluta cu ursuleti si papuci de blana.
Deja ma gandeam ca nu mai este nevoie sa'mi cumpar pantofi cu toc turcoaz cu fundite care costa cat PIB-ul unei tari africane. Pot sa'ncep sa'mi cumpar pantofi negri urati si plati cu botu' patrat, sosete trei sferturi, fuste gri pana la genunchi, sutiene albe pe sub bluze mulate negre si sa'mi fut un permanent sarmalos. Si'mi faceam si calculu' la punctu' de pensie. Intr'un fel ma consolasem cu ideea ca in curand o sa vina menopauza si viata mea o sa se rezume la discutii de genu': "ia uite draga, stiai ca hot pan face cartofi prajiti fara ulei?"
Pana intr'o zi. Cand eram la servici si una din colege poevestea tendentios cum tine ea cura, draga, cu supa de pui si suc de mere in timp ce eu infulecam multumita dintr'un sendvis cu ceafa de porc, cascaval afumat, unt si paine. Multa paine. Si ca ei ii ajung 50 de lei pe saptamana pentru mancare. La care eu am pufnit bucati de sendvis cand ma gandeam ca atata dau eu constant pe jumate de meniu la o singura comanda la delivery. Dar ca astfel a economisit bani si si'a facut abonament pe un an la sala cu masaj inclus ca nu se poate draga la 20j de ani sa ai celulita. Moment in care am incetat sa simt jena. Stai putin, stai putin, 20j de ani? Nu mai am io anii astia. De-mult. In schimb am prestanta. Sau pot sa pretind ca am una. Ia apleaca'te tu draga pana'n geanta la mine, ca esti mai tanara, te duci la sala si esti supla si da'mi tigarile. Si lasa'ma sa stau eu pe scaunu' ala ca 10 ani am stat in picioare si fac varice si la treij de ani nu se poate draga sa ai varice. Si toarna'mi si mie niste cafea de la tine intr'un paharel, vezi ca au baietii in birou pahare, sau mai bine du'te pana la automatu' de pe hol si ia'mi si mie una ca nu vreau sa ti'o beau pe'a ta. Cu doua de zahar, mersi.

vineri, 18 februarie 2011

Am inghitit!

O felie intreaga de portocala. Oare...?

joi, 17 februarie 2011

Prietenii noştri din copilărie

Voi aţi avut animăluţe cînd eraţi mici? N-aţi luat niciodată un căţeluş amărît şi şchiop de pe stradă sau un pisoi chior cu mustăţile arse de un om rău?
Eu am avut prieteni care nu ştiau graiul omenesc dar privirea lor spunea o mie de cuvinte şi vorbea cu sufletul tău.
Aveam 7 ani şi primul meu animăluţ, de fap e impropriu spus, prima mea păsărică, a fost un cocoşel.



L-a luat mamai-mea din Obor de la un om care locuia la ţară. Şi era mic şi galben şi pufos ca un gogoloi. Nu omul de la ţară. Păsărica mea. Şi l-am botezat Victor. Pe mamai-mea o chema Victoria, Dumnezeu s-o odihnească şi mi-a spus ca Victor însemna în latină învingător. Eu îl strigam Vic. Şi Vic alerga toată ziua prin casă cu gheruţele lui mici pe gresie: ţoc-ţoc şi se găinăţa peste tot Era un adevărat campion. Mergeam cu el prin curtea bisericii şi făceam întrecere. De fapt nu era tocmai întrecere că doar il puneam să sară de pe un gărduleţ de piatră iar el dădea repede din aripioare şi ciripea vesel şi sărea. Făceam asta destul de des, după şcoală. Pînă într-o zi cînd Vic nu a mai alergat prin casă. Doar stătea cu ochii închişi şi tremura şi am zis să nu-l mai duc în curtea bisericii căci nu era în cea mai bună formă pentru sărituri. Şi de atunci Victor n-a mai fost.

Fiindcă eram tristă că Vic mă părăsise, părinţii mei mi-au luat un căţel.


Pe care l-am botezat tot Victor. Şi Victor ăsta nu semăna deloc cu celălalt. Avea sindromul ADHD şi alerga toată ziua prin casă, îi puţea gura şi făcea caca pe covor. Mama zicea că e mai rău ca mine. Dar eu il iubeam, pentru că Vic venea şi-mi trăgea ştrampii roşii de pe mine dimineaţa ca să nu plec la şcoală fără el. După ce mă întorceam de la şcoală, venea vecină-mea, Ilinca pe la mine să ne jucăm împreună cu Vic. Şi ea îl lua de coadă şi se învîrtea cu el prin casă. Atunci Vic schelălăia şi vreo cîteva minute nu mai alerga. Într-o zi, m-am întors de la şcoală şi m-am apucat să-mi fac repede temele pînă veneau părinţii mei de la serviciu. Şi aveam stilou d-ăla chinezesc cu supapă care nu prea vroia să scrie şi-atunci îl scuturam ca să-i vină cerneala. Însă de acea dată, chiar nu mai era cereneală în stilou, aşa că am vrut să-i pun. Şi din greşală am dat cu mîna peste călimară care s-a vărsat pe mine, pe jos şi pe partea albă de blăniţă a lui Vic, iar Vic a început să se lingă repede. Pentru că ştiam ca o să ma certe mama pentru isprava mea, m-am gîndit să curăţ. Aveam PIC la plic de scos pete de cerneală. Şi PIC era un praf galben care dizolvat în apă mirosea a pişat de pisică. Şi am dat cu PIC pe uniforma mea şi pe covor şi pe Vic iar Vic a început iar să se lingă. Iar Vic era acum maro, cu puţin alb şi cu mult verde şi îi mirosea gura a pişat de pisică. Şi de-atunci Vic n-a mai fost.

Cînd m-am făcut mai mare, o verişoară mi-a făcut cadou un iepuraş.


Şi l-am botezat tot Victor, pentru că speram că a treia oară o să fie cu noroc. Şi nici Victor ăsta nu prea semăna cu ceilalţi. Era pufos şi nu vorbea deloc. Nu ciripea şi nu schelălăia cînd îl puneam să sară sau îl trăgeam de coadă. Bine, cînd era mic sărea des, dar deja după un an nu mai încăpea în cuşcă şi abia se mai mişca. Nu mi-am imaginat cum poate deveni cineva obez de la salată. Pentru că morcovii nu-i prea plăceau. Singurele dăţi cînd Victor sărea foarte sus moment în care împroşca şi cu pişat, era cînd se speria. Şi vara l-am ţinut pe balcon. Şi la mine pe balcon îşi lăsa crengile un copac mare şi bătrîn pe care l-au tăiat. Iar Victor sărea pe balustradă ca Nadia Comăneci pe bîrnă cînd era mic şi se întindea tot pînă la frunze cu boticul. Într-o zi Vic era pe balcon şi am vrut să ies sa spăl acolo pentru că deja era plin de căcăreze, era vară şi puţea. Şi Victor a sărit pe balustradă cu fundul lui gras. Şi de-atunci Victor n-a mai fost.

Eu cînd eram mică nu prea am avut mulţi prieteni oameni. Mai spre deloc. Poate pentru că erau invidioşi că eram singura fetiţă de la şcoală care avea pe vremea aia cercei din pene, breloc cu codiţă de iepure şi care mîncase mîncare chinezească. Cîine în 3 culori.

Mai tîrziu, în liceu, mi-am făcut un iubit. Îl chema Ştefan.




miercuri, 16 februarie 2011

Vot

Io la mine pe blog am 5, maxim 6 comentaci rapaci. Si'un anonim ocazional. Si mai e Ostap, o categorie aparte. Si in cele din urma, este Bogdan care sperie clientii. Io nu vreau sa raman singura cu Bogdan. Nicaieri, niciunde, mai ales ca l'ati ambitionat. Deci supunem la vot. Cati vor sa'l banez pe Bogdan? Daca va adunati mai mult de doua persoane, cu mine inclusiv, m'apuc sa caut butonu' nazdravan.

luni, 14 februarie 2011

Staruri sexi de la Hollywood

De Valentine's pentru sufletele candide ale prietenelor, iubitelor si sotiilor:


joi, 10 februarie 2011

Game on

Nu stiu daca voi va jucati, daca sunteti gameri impatimiti, dar eu ma joc. De la Turtle Odyssey I, II pana la Feeding Frenzy si Chicken Invaders sunt un mare fan al jocurilor tactice si de strategie in care tre'sa acumulezi cati mai multi banuti aurii si sa omori caracatite ca sa salvezi meduza uriasa.

Dar deja am devenit prea buna. Termin un nivel in maxim 7 minute. Bine doar atunci cand reusesc sa omor melcul saltaret care'mi da racheta cu care pot sari pe scarita unde se afla unul din cele 5 diamante necesare pentru a completa nivelul. Simt totusi cum am intrat intr'o rutina. Dar Slavit fie Domnul si creatia sa Omul care a inventat unul din cele mai tari jocuri. Este supremul. Multi ani de tehnlogie vor mai trebui sa treaca pana se va inventa ceva care sa egaleze genialitatea desavarsita a acestui joc. Si a fost creat de un roman. Am incercat sa'i dau embed dar nu merge, asa ca aveti linkul mai jos. El se cheama: Petre cumpara-ti ghete.

http://www.220.ro/jocuri/distractive/Petre-Cumpara-Ti-Ghete/0Rmd4BKcuM/

marți, 8 februarie 2011

Nu'i asa

ca si voi folositi optinea "permanently offline" pentru anumite contacte detestabile din lista de messenger pentru ca daca le stergeti atunci apareti online in lista alora si stiti ca va vor cauta sa va povesteasca despre vietile lor sordide? Io acum ma uit ca din cele 10 persoane din lista mea de messenger nu apar online cuiva. Si nu, nu stau pe invisible.

Facebukkake

Bai, mie nu'mi place facebook. Stiu, stiu "vai tu, marghi, ce impotriva curentului incerci sa pari si sugi pula". Ba, nu. Nu'mi place din simplul motiv ca nu stiu sa'l folosesc. Nu stiu sa'l folosesc pentru ca nu ma intereseaza sa stiu sa'l folosesc. Nu'i vad scopul bine definit. Si asta nu e un manifest antifacebook pentru ca nu ma cheama nici Tudor Chirila nici Bucurenci. Eu mi'am gasit pe facebook 2 foste colege de liceu. Atat. Bine, asta si pentru ca nu mai tin minte cum le cheama pe restu'. Da' avand in vedere ca nici ele nu m'au cautat pe mine, de ce sa ma deranjez? Nu'mi mai place pentru ca n'am acces la pozele de album decat daca te bagi la prietenie cu diversi. Desi in nemarginita mea inteligenta m'am prins ca daca ma duc pe comentariul unuia la o poza de'ale altuia, am acces la tot albumul.
Da' io nu vreau sa ma'mprietenesc cu nimeni. Nu's genu' de om care'si face un album si'alearga cu fizicu' imortalizat in bambu pe net ca sa se'mprieteneasca cu aceiasi sau alti diversi. Da'n schimb vreau sa rad de oameni si de aspectul lor si ca joaca farmville si ca'si trimit citate celebre. Iar facebook nu'mi da aceasta oportunitate. Cum, mai facebook, mai, te presupui a fi o retea de socializare. Poate'as socializa daca as reusi sa fac pe facebook grupul oamenilor care rid de oamenii care au cont pe facebook si scriu pe wall. Si le'as scrie la randul meu mizerii. Dar asa mi se pare ipocrit din partea mea sa'mi fac 200 de prieteni si p'orma sa comentez trivial la pozele lor special facute pentru facebook. Iar chestia cu profilul privat e un paradox stupid. Pai cum sa socializez cu oameni straini? Adica tot cu aia cunoscuti sa socializez? Pai nu suntem o adunatura de prosti?
Cum sa explic eu, mie niciodata nu mi'au placut robotii de bucatarie, telefoanele cu net si camera, pasta de dinti in 3 culori, sampoanele cu balsam, casatoria, pantofii sport cu toc, fuckbuddies. Nu, mie'mi plac lucrurile clare. Vreau sa trimit poze, le trimit pe mail sau nu le mai trimit. N'am avut aparat, nu m'a interesat suficient incat sa fac pozele alea; n'ai avut aparat, naspa. Vreau sa vorbesc cu cineva, am telefon. Costa mult, am messenger. Pana si facebook are cont de facebook. Iar Lady Gaga are mai multi prieteni decat Mark Zuckerberg.
Da, dar ce frumos e cand Rashid Kumpulele, al 16577547 prieten al tau de pe facebook te felicita de ziua ta. Nu, frate, pe mine sa ma sune lumea si sa'mi cante.


  • x: pufoasa mea:-*
    January 30 at 3:39pm ·
    y: pufoasele mele vrei sa spui!!!!:)
    January 31 at 10:58pm ·
  • x: iubitele meleeee..iubite:-*
    February 1 at 4:02pm ·
  • y: asa da!:)
    February 1 at 6:54pm ·
Superb.

joi, 3 februarie 2011

Gras da' vesel

Azi tre'sa va recunosc ceva. In primu' rand sunt in niste toane absolut extraordinare. Ma simt ca'n anotimpu' ala care tine 2 saptamani pe an de'i zice vara cand am o durere absoluta'n gardu' vecinului. Asta pentru ca sunt un personaj valoros si foarte potent. Desigur, asta e un pleonasm pentru cine ma cunoaste, dar pentru restu' fata de care din modestie si decenta nu fac exces de personalitatea mea superioara, tre'sa subliniez cat de maiastra si minunata sunt eu in fiecare moment al existentei. Deci cateodata ma surprind chiar si pe mine, care pe mine in strafundurile mele numa ceva de un impact zdruncinator ma mai poate sa ridic din spranceana mea pensata. Drept pentru care ma bucur. Si cum zicea ca bine zicea: nimeni nu se bucura ca grasii. Da, dar permisa'mi fie adaugarea, eu, pe langa asta, fac soarele sa rasara, fac pasarile sa cante, dau sens vietii muritorilor pe pamant. Si pentru ca's exceptionala, aer pentru toata lumea. Voi ce faceti pentru mine?

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Sucţiunea de reclamatii

M'am trezit brusc ca ma cunoaste o gramada de lume care'a vorbit cu mine si cu care nu ma cunosc si ca am un comportament reprobabil. Io's o fiinta sociabila, blajina si impaciutoare atunci cand o data la trimestru scrasnesc din dinti, strang din buci si ma hotarasc sa ies din casa si sa iau contact cu oamenii pe termen scurt . Asa ca dom'le, io zic sa facem asa pana nu vine primavara si iar intru'n perioada oabla. Nu numai ca sunt dispusa la dialog si conciliere mai putin, da' cine are ceva de condamnat si de reclamat, sa vina aici la mine si sa'mi spuna pasul lui. Ca i'au taiat pensia, ca l'am injurat acu' 3 ani, c'a l'am lasat gravid si nu'i mai da statu' bani, ca i s'au ofilit florile'n glastra, ca a murit Paunescu si viata nu mai e la fel. Uite, va invit aici. Veniti de va varsati ofurile, injurati sistemu', reprosati'mi chestii pe care nu le'am facut, pe care as putea sa le fac sau pe care imaginatia voastra le'a nascocit in ceea ce ma priveste. Acum, aici. Repede, ca nu ma tine mult.

joi, 27 ianuarie 2011

Recunosc. Io am scris scrisoarea a treia

Marghi ma acuza intr-un offline ca scriu comentarii sub semnatura anonima.

Recunosc, marghi, io am fost! Am preferat sa scriu ca anonim ca vreau sa te fut in cur si ca nu stii sa scrii da sa stii ca acum, daca m-ai deconspirat, m-o umplut rusinea si de-aia scriu sa mi-o spal.

Recunosc si ca io m-am cacat pe pres la vecina ta tanti Aurica daca te mai acuza.
Ui, pun o poza cu mine cum scriu anonime in marsavia mea sa ma poata scuipa toti, in pula mea de nemernic nenorocit.


Aaa, si sa nu uit. Io le-am taiat pensiile la militari, futu-i in gura de agricultori care scoteau napi cu grenada.
Asa sa-mi fie rusine!

miercuri, 26 ianuarie 2011

Monumentul valizei necunoscute

Incerc de vreo cateva zile sa remarc fotografic un fapt. Avand in vedere situatia mea actuala in care mi se pare cel putin absurd sa ma deplasez doar pentru o instantanee pe care oricum n'as avea cum sa o extrag din aparat din motive subiective cum ar fi ca's atehnica si prea putin preocupata, am asteptat s'o dea altii inainte dupa ceva aventuri pe google. Si inevitabilul s'a produs, gratie vigilentei ziaristilor de la libertatea care trolleaza la scara mai larga decat mine:
Pentru cititorii si colaboratorii in Cluj, in numar de 1, vreau sa mentionez ca poza e facuta in Piata Presei Libere care e un loc mare la noi in trib, cu multe statii de trolee si tramvaie, DAR fara metrou. Iar pe soclu' ala a stat candva statuia lui Lenin si monumentu' voluntarului necunoscut la a carui dezvelire au contribuit Bucurenci si Iulia Vantur. Adica niste treburi de maxima importanta si valoare culturala la randul lor.
Io acum m'as putea apuca sa perorez despre societatea de consum, dar onania vorbeste de la sine. El e caterinca asa, de ce sa ma cac pe mine. Adica e de o mare caterinca. Daca au incercat sa faca ceva gen piramida de la Luvru, le'a iesit in stil pur romanesc. Nici statuia lui Obama ca'n poza noastra de pe blog daca o puneau in fata Casei Presei Libere, care e o tentativa de copie a unei cladiri de prin United States of Russia n'arata mai hal de caterinca. E un fel de reclama la metaxa. E un fel de nu se poate exprima in cuvinte de cat de intr'un fel de nefel e. Daca'mi mai vin idei, io vi le mai zic.

luni, 24 ianuarie 2011

Ass fest

Ce e mai ghei si mai ghei decat gheiul cel mai ghei? Reclama la metaxa din dreapta acestei stiri. Are chiar si un titlu' mult mai sugestiv care daca as avea, m'ar gadila suspect la coaie. Vroiam sa ma lamentez toata ca ia uite ce ghei pederast care s'a'nsurat cu o creatura si s'au mai si reprodus impreuna. Traumatizat pe dracu' de faptu' ca tac'su'i gheu. Intrebarea lui existentiala va fi de ce ma'sa nu'i Bote.
Si deci am vazut reclama la metaxa si s'a spulberat tot. Pana si efortu' ziaristilor de la cancan (remarcabil, de altfel) de a scurma in trecutu' rusinos precum gaina in mormanu' de gunoaie paleste in fata copywrite-rilor si art (?) directorilor care au conceput reclama aia, fie ea voit penibila, intentionat aluzorie la cur sau la jveps sau nu.
Drept pentru care am decis sa'mi clatesc mintile cu ceva cat se poate de inocent, sub deviza: Lacrimi, sange si anus.

marți, 18 ianuarie 2011

Test

Intrucat n'am fost fetita cuminte si mi'a placut sa muncesc, sunt consemnata la domiciliu pentru o perioada lunga, dar determinata, de timp. Nu e ceva absolut paradontoxal? Asa, si Ostap care lui i'a placut scoala si acum bagabonteste ca la ora de chimie, mi'a dat mie sa'i fac tema, ca s'a gandit ca, nu stiu, n'oi avea suficienti dinti si nasuri in care sa ma scobesc, capete in care sa ma scarpin, destule motive de masturbare, ca orice om normal care atunci cand se plictiseste grav isi gaseste singur ceva de facut, de mancat, de futut sau se culca.
Si'mi vine cu testu' asta, zice "uite am chef sa scriu un post despre asta, nu'l faci tu?". BA BINE CA NU! DE CAND ASTEPTAM! ieee...
Si pentru ca tin la fanii nostri carora limbile straine chiar le sunt straine (cat detest glumitele astea cu limbile, sunt seci si antice precum bancurile lui ostap si textele traduse cu google HA HA) voi face un efort si voi traduce acest text. Chiar, bai Ostape, nu cunosti persoane avizate in acest domeniu? Ce sunt io, carpa ta? Ne'am lins bocancii si nu stim?
Ma rog, nu'l voi traduce, il voi adapta dupa cum am primit indicatii - "pastrezi algoritmul matematic si schimbi topicul"- multumescu'ti tie ca mi'ai facut indatorirea mai suportabila. Atunci eu m'am gandit ca pot scrie despre cele doua lucruri preferate ale existentei mele: mancare sau porn. Si'am zis ca porn e prea evident. Da' fiind satula, I'll just stick to porn. Adica, pentru fanii cu lacune in materie de limbi straine, ma voi băţ la porn. Ce bine exişti, că google translate!

TEST DE MIŞCĂRICĂ

Încercaţi acest test. Derulaţi în jos şi de a face testul, deoarece instruieşte şi de a afla ce este mişcărica preferată. Chiar munceşte! Acest test matematica uimitor poate prezice frumuşel din 10 (mi'a fost lene) filme care v-ar bucura cel mai mult. Nu mă întreba cum.

Culegeţi un număr de 1-3.
Vă înmulţiţi cu 3.
Reclamă 3.

Inmulţiţi'vă cu 3 din nou. Acum, reclamă două cifre împreună pentru a găsi dumneavoastră preferat filmul a prezis în lista de 10 de mai jos.
A mea a fost 9 din listă- exact dreapta! Deci, să fie sincer şi nu-l înainte de a derulaţi în jos pentru a vedea lista de sub. Este uşoară şi munceşte.

Acum, uita-te pe Facebook numărul tău din lista de mai jos (jur ca google a tradus'o p'asta cu facebook!)

1. Mommy.Got.Boobs.Lisa.Ann.Dont.Tell.Mom.The.Babysitters.a.Slut.720p.WMV.Chaos - Mami.are.ţâţe.Lisa.Ann.nu-i.spune.mamei.stătătoarelejosbebeluşi. o. curvă.720.DUBLUVMV.Haos)

2. Strapondreamer.Siterip.XXX.720p.ASF - Cureapevisător.Locrupt.XXX.720p.ASF

3.Big.Butts.Like.It.Big.Lisa.Ann.Fuck.Stop.Telephoning.Me.720p.WMV.Chaos - Fundurile.Mari.Ca.Aceasta.Mare.Lisa.Ann.Opri.Telefonie.La.Mine.720p.DUBLUMV.Haos

4.Lorenas.Amazing.Blowjob.Under.The.Bridge.Neeeah.Overrated.Better.Never.Suck.And.Tell.Sex1.2TSI105CP.VWPOLO.ORALLY -Lorenele.Uimitor.Suflătreabă.Supt.Pod.Nu.Supraratat.Maibun.Suge.Niciodata.Şi.Spun.Sex.ORAL.În.Maşina.Lui.Manţii.Cutie.Manuală

5.Fotomodele.in.Extaz.XXX.iNT - Moldes.On.Ecstasy.XXX.JOiNT

6.Dancingbear.Suck.and.Fuck.Like.Nobody.is.Watching.720p.-Suge.Urs.Dans.Şi.Dracu'.Că.Nimeni.Nu.Se.Uită.720p

7.Lethal.Hardcore.Bossy.MILFs.3.XXX.DVDRiP.XviD.DivXfacTory - Milfi.Letali.Şefuţi.Mieztare.3.3x.DVDRuPT.XviD.DivXfaBrică

8.
Mothers.Teaching.Daughters.How.To.Suck.Cock.7.XXX.DVDRip.XviD.Jiggly - Mame.De.Predare.Fiicele.Cum.Să.Aspire.Cocoşul.7.3X.DVDRupt.XviD.Labageală

9.YER.FUCKING.RETARD.ASSES.ARE.MINE.BluRay.DTS.x.264.HiDt.FLAWLESS - ... mai trebuie sa va traduc? Cururile.Măgarilor.Voştri.Retardaţi.Sunt.Ale.Mele.RazăAlbastru.DTS.x.264.HiDt.FĂRĂCUSUR

10. I.Wanna.Butt.Fuck.Your.Mom.XviD.Pornolation -Vreau.Să.Fundul.Dracu'.Ce.Pulamea.Google.Translate.E.Irina.Margareta.Nistor.Mama.Ta.De.Traduce.Fuck.Cu.Dracu'.XviD. Pornolaţie

Ostape, felicitari pentru post.

marți, 11 ianuarie 2011

ANUNT FOARTE IMPORTANT!

Stiu, stiu! ca la aceasta postare imi va sari in cap in primul rand Petrov pentru ca i'am parafrazat titlul multor postari. Ma rog, nu i'am parafrazat nimic. L'am copiat cu desavarsire. Dar asta doar pentru ca avem un ANUNT FOARTE IMPORTANT! de facut si suntem in culmea euforiei climaxului (nu, nu este un vierme lat).
Asadar, stimati cititori, fara mai multe introduceri, adaugiri si prefate, dorim sa va informam pe aceasta cale epuizarea din toate stocurile a primului nostru volum de poemă versata, chiar inainte de a aparea. BECAUSE WE'RE THAT GOOD. El arata ca mai jos:


Cine doreste o mostra din acest izvor nesecat de inspiratie, aceste versuri nepieritoare si pentru totdeauna intiparite in constiinta omului insetat de cunoastere in aceste vremuri aride si seci, ne poate contacta pe amandoi oral, cu incredere si seriozitate, concomitent sau separat.
De asemenea, la cererea nenumaratilor nostri fani, am decis sa publicam cateva poeme versate si, de acelasi "de asemenea", cateva (re)view'uri dat fiind faptul ca ne recomanda exclusiv talentul si nu avem cu cine sa ne felicitam reciproc in vederea unei recenzii de mare impresie.

Prolog:

STAN
What's a dildo, Kenny?


KENNY
Mph rmph phrmph m phrmph mmr.


Chocolate salty balls
...........
Say, everybody have you seen my balls?
They're big and salty and brown
If you ever need a quick pick me up
Just stick my balls in your mouth

Oh, suck on my chocolate salty balls
Put'em in your motuh and suck'em
suck on my chocolate salty balls
They're packed vitamins
And good for you, so suck on balls
................

HAHAHAHAH Muito feeeera!!!!!
danielcastelo 2 hours ago

@kittenzxoxo numa numa ei guy
letsallhearformetal 3 hours ago


BALLZ TO YOU 1!1
mxmlbll 5 hours ago

BALLZ TO U!!!!
jarkool 5 hours ago


@XzQw33 ballz to u to!!
NBABALLER88 6 hours ago 6

@NBABALLER88 BALLZ TO YOU!!
XzQw33 7 hours ago



Uncle Fucka

Shut your fuckin' face, Uncle Fucka
You're a cock sucking, ass licking Uncle Fucka
You're an Uncle Fucka, yes, it's true
Nobody fucks uncles like you

..........

What's going on here?
Fucker, fucker, Uncle Fucka
Uncle Fucka, Uncle Fucka

...........

i love how they just HAd to add "suck my balls" at the end. that makes me happy :)
AshesOfGlass 2 months ago


i just buyed a windows 7 laptop dell inspiroin 3 days a ago

michaeljackson130 7 months ago


jo alter gechillt :-D
111Niklas111 7 months ago


the greatest song ever written!
tannerjordan2010 11 months ago 6


Lol im stoned as fuck and this is
HALERIOUS!
konamimgs2 1 year ago


Sexual Harassment Panda


Who lives in the east 'neath the willow tree
Sexual Harassment Panda!
Who explains sexual harassment to you and me
Sexual Harassment Panda!
Don't say that don't touch there
Don't be nasty says the silly bear
He's come to tell you what's right and wrong
Sexual Harassment Panda!

Hát ez, kibaszott szar volt.

A magyar verzió ezerszer jobb.

KokuszPalma 2 months ago


I don't get it. This is like every night on teamspeak for me
Lamar933 4 months ago



YOUR FACE IS MY PANDA ASS
itisakatie 5 months ago

duminică, 9 ianuarie 2011

Maria Carneci exista!

N-as fi crezut niciodata ca exista Maria Carneci in realitate. Io eram convins ca ii doar un personaj fictiv, ca Bula, pe care il folosesti in discutie sa razi de unu mai prost care asculta muzica populara si sa-i zici ca el asculta Maria Carneci. De exemplu ca si cum ai vrea sa razi de unu prost care asculta muzica proasta si inventezi niste nume stupide gen Smiley sau Dj Project, nume care reflecta cam ce muzica de cacat ar canta cineva cu asa nume.

Noa si tocmai discutam cu cineva despre emisiunile de la tv si io ziceam ca ma inerveaza o femeie urata si grasa care apare la toate emisiunile si vorbeste una-ntruna fara sa zica nimic si se hlizeste si baga dume ca o nanasa de la o nunta din Apahida cu jocuri de cuvinte cretino-sexuale cum ar fi spargatorul de buci sau in capula masa, jocuri de cuvinte pe care le aud la toti imbecilii si care lor vesnic li se par amuzante. Jocurile de cuvinte nu-s amuzante! Jocurile de cuvinte is idioate!

- Monica Tatoiu? ma intreaba cineva ala.

- Nu ma, nu Monica Tatoiu! Ii alta proasta si ii mai grasa si merge la emisiuni de divertisment cu “cireasa de pe mort”( joc de cuvinte oarecum acceptabil preluat de la vecinu Cimpoaca) si “si blondele gandesc” aia cu Dan Negru si la alte emisuni cu multi oameni care stau in picioare.

- Maria Carneci, zice.

- Hahaha! Du-te ma-n pula mea ca nu exista Maria Carneci!

- Ba exista!

Noa, asa am cautat io pe google si am gasit-o pe Maria Carneci, femeia care vorbeste sa se auda vorbind si care cica, chiar canta muzica populara. Aia era, sa-mi bag!

Si ce am mai observat io la Maria Carneci ii ca seamana tare bine cu Gigi Becali care, la fel, vorbeste fara el si apare la televizor in toate pauzele dintre reclame.

Ia ui aici:

Maria Carneci


Gigi Becali
P.S. - Sa nu vina cineva sa-mi spuna ca exista si cantaret Smiley sau Dj Fly Project ca ma arunc in Tarnava de pe podu de fier.

joi, 6 ianuarie 2011

Matusa de la Bucuresti

Acum ceva vreme, o doamna stilata din Bucuresti a avut ideea sa-si scormoneasca prin arborele genealogic. A descoperit ca are un nepot pe care nu-l vazuse niciodata. Era vorba de tata.

Pregatita cu un imens pachet cu cadouri- masinute, pufarini, halvita si multe altele, a aparut in preajma familiei mele. Doamna draguta, la a doua tinerete, minunandu-se tot timpul de absolut tot ca orice bucurestean care vede prima data ardealul. A fost frumos.
In perioada aia io implineam 25 de ani.