Nimic mai usor. N-am chef de nimic, de nimeni, mi-e scîrbă, îmi pute tot şi nici nu-mi vine ciclu'. Nu vreau să văd pe nimeni, nu vreau s-aud pe nimeni, nu vreau să comunic cu nimeni. Nu mă interesează. Nu m-am certat cu nimeni, m-am futut bine. Pur şi simplu n-am chef. Cel puţin azi. Aipa.
Bun. Io am vorbit serios. Şi ca să scăpăm de dubii, facem aşa, că-i mai curat, mai uscat.
Înc-o chestiune pe care ţin s-o menţionez, că se pare că anumite principii vi se aplică doar vouă. Ce fac io dincolo de internet, nu priveşte pe nimeni. S-a gândit cineva că poate, doar poate am mîncat căcat atunci cand am zis că-s stiuardeză? Aşa mi-a sunat mie mai exotic. M-a văzut cineva în uniformă? Poate lucrez la o banca, poate la SRI, la CNA şi vă supraveghez pe toţi, poate înşir bile pe aţă, poate nu vreau să fută pe nimeni grija de chestia asta. N-am făcut-o io publică, aceeaşi io consider că mă priveşte strict pe mine şi pe persoanele cărora aleg să le dezvălui acest detaliu. Că persoanele respective s-apucă şi mestecă mărunt prin alte părţi pe tema asta, da, io proastă că nu ştiu să fac selecţie. Nu caut apreciere din punctu' ăsta de vedere. Vine vrunu să mi se confeseze p-aici cum schimbă el valută la colţu' străzii? Vine vruna să-mi spună cîţi bani aluat din videochat? M-a interesat cîndva dacă nu era scris şi amintit de sute de ori pă peste tot?
O caterincă, o muie, o cola, o sămînţă şi-atît. Cum mă cheamă, unde lucrez, cu cine mă fut sunt lucruri pe care eu nu le-am trîmbiţat cu titlu de laudă pe nicăieri din aceleaşi motive ca şi voi şi nici nu mai vreau să le văd amintite.
