Nu mai am un post care se numește așa? Parcă da. Cui îi pasă? Nu știu cine-a inventat cuvântul ăsta, dar e absolut minunat.
Misăleiniăs. Aș putea să-mi numesc primul născut așa. Sună cel puțin a erou roman. Ușor ghei, era ceva ordinar pe vremea aia, dar merge. Sau "schedule". N-aș fi ghicit în veci acum vreo 10 ani, ca să nu par proastă recent, că se scrie așa. Ăsta și cu "obnoxious". Obnoxious Miscellaneous Schedule. Întâiul, că junior junior încă nu e cazul și chiar are sens dacă zăbovești cu gândul. Sună mai bine decât Salată de Vinete, cum intenționam pe vremuri. Nu, nu sunt însărcinată. Doar îmi place mult ciocolata.
Daaaa. Și iată, am devenit prima persoană pe care o cunosc care a ajuns să se troleze singură.
Bun. I-am găsit pe băieții ăștia:
Știu, e poza mică. Dar nu-i nimic, au și sait. Nu e foarte mișto? Și au "dotări"."Daca oamenii s-ar imparti in oameni si transportatori noi cu siguranta am fi oameni". Mă face să rîd și să mă simt bine cu mine. Nu, nu vreau să le fac reclamă și nici să mă mut. Pur și simplu eram în taxi azi-dimineață, mi-a furat privirea stickerul de pe mașinuța lor și am întors capul. Pentru că eu nu mă uit după femei. Eu mă uit după chestii inteligente și simpatice. Care nu-s mereu bărbați.
O altă ceva care mi-a rămas în cap ciocnindu-se nu de pereți goi și făcându-mi ecou în urechi, dându-mi impresia că aud vocea Domnului care-mi poruncește să scriu pe blog ca Moise pe tăblițe (Moise era?), cum ar putea afirma malițios Ostap, de exemplu, este asta. Nu fac niște fraze extrem de alambicate cu o topică absolut imposibilă care te obosesc până ajungi la sfârșit și pierzi ideea? Asta pentru că în general un ceva care-mi intră-n cap nu se ciocnește de pereți goi făcându-mi ecou în urechi dându-mi impresia că aud vocea Domnului care-mi poruncește să scriu pe blog ca Moise pe tăblițe (da, Moise era, am verificat eu pe wikipedia între timp și cică Domnul le-ar fi scris, căcat, așa pot și eu să zic că Domnul a scris pe blog), cum ar putea afirma malițios Ostap, de exemplu.
Nu, n-am fost acolo. S-aud. Tot ce-ai auzit. Să văd. Tot ce ai văzut. Să văd. Tot ce ai făcut. Să văd. Prin tot ce ai trecut. Dar am auzit. Că fraierii mă vorbesc pe la spate. E chiar așa, frate?! Zici că-s versuri din cel puțin Păunescu. Frații. Așa. Am auzit. Despre domnii ăștia de la cineva și mi s-a părut că sună mișto. Cu prestanță într-un fel. Nu sună mișto?
Misăleiniăs. Aș putea să-mi numesc primul născut așa. Sună cel puțin a erou roman. Ușor ghei, era ceva ordinar pe vremea aia, dar merge. Sau "schedule". N-aș fi ghicit în veci acum vreo 10 ani, ca să nu par proastă recent, că se scrie așa. Ăsta și cu "obnoxious". Obnoxious Miscellaneous Schedule. Întâiul, că junior junior încă nu e cazul și chiar are sens dacă zăbovești cu gândul. Sună mai bine decât Salată de Vinete, cum intenționam pe vremuri. Nu, nu sunt însărcinată. Doar îmi place mult ciocolata.
Daaaa. Și iată, am devenit prima persoană pe care o cunosc care a ajuns să se troleze singură.
Bun. I-am găsit pe băieții ăștia:
Știu, e poza mică. Dar nu-i nimic, au și sait. Nu e foarte mișto? Și au "dotări"."Daca oamenii s-ar imparti in oameni si transportatori noi cu siguranta am fi oameni". Mă face să rîd și să mă simt bine cu mine. Nu, nu vreau să le fac reclamă și nici să mă mut. Pur și simplu eram în taxi azi-dimineață, mi-a furat privirea stickerul de pe mașinuța lor și am întors capul. Pentru că eu nu mă uit după femei. Eu mă uit după chestii inteligente și simpatice. Care nu-s mereu bărbați.O altă ceva care mi-a rămas în cap ciocnindu-se nu de pereți goi și făcându-mi ecou în urechi, dându-mi impresia că aud vocea Domnului care-mi poruncește să scriu pe blog ca Moise pe tăblițe (Moise era?), cum ar putea afirma malițios Ostap, de exemplu, este asta. Nu fac niște fraze extrem de alambicate cu o topică absolut imposibilă care te obosesc până ajungi la sfârșit și pierzi ideea? Asta pentru că în general un ceva care-mi intră-n cap nu se ciocnește de pereți goi făcându-mi ecou în urechi dându-mi impresia că aud vocea Domnului care-mi poruncește să scriu pe blog ca Moise pe tăblițe (da, Moise era, am verificat eu pe wikipedia între timp și cică Domnul le-ar fi scris, căcat, așa pot și eu să zic că Domnul a scris pe blog), cum ar putea afirma malițios Ostap, de exemplu.
Nu, n-am fost acolo. S-aud. Tot ce-ai auzit. Să văd. Tot ce ai văzut. Să văd. Tot ce ai făcut. Să văd. Prin tot ce ai trecut. Dar am auzit. Că fraierii mă vorbesc pe la spate. E chiar așa, frate?! Zici că-s versuri din cel puțin Păunescu. Frații. Așa. Am auzit. Despre domnii ăștia de la cineva și mi s-a părut că sună mișto. Cu prestanță într-un fel. Nu sună mișto?
