Prietenii noştri din copilărie

Voi aţi avut animăluţe cînd eraţi mici? N-aţi luat niciodată un căţeluş amărît şi şchiop de pe stradă sau un pisoi chior cu mustăţile arse de un om rău?
Eu am avut prieteni care nu ştiau graiul omenesc dar privirea lor spunea o mie de cuvinte şi vorbea cu sufletul tău.
Aveam 7 ani şi primul meu animăluţ, de fap e impropriu spus, prima mea păsărică, a fost un cocoşel.

L-a luat mamai-mea din Obor de la un om care locuia la ţară. Şi era mic şi galben şi pufos ca un gogoloi. Nu omul de la ţară. Păsărica mea. Şi l-am botezat Victor. Pe mamai-mea o chema Victoria, Dumnezeu s-o odihnească şi mi-a spus ca Victor însemna în latină învingător. Eu îl strigam Vic. Şi Vic alerga toată ziua prin casă cu gheruţele lui mici pe gresie: ţoc-ţoc şi se găinăţa peste tot Era un adevărat campion. Mergeam cu el prin curtea bisericii şi făceam întrecere. De fapt nu era tocmai întrecere că doar il puneam să sară de pe un gărduleţ de piatră iar el dădea repede din aripioare şi ciripea vesel şi sărea. Făceam asta destul de des, după şcoală. Pînă într-o zi cînd Vic nu a mai alergat prin casă. Doar stătea cu ochii închişi şi tremura şi am zis să nu-l mai duc în curtea bisericii căci nu era în cea mai bună formă pentru sărituri. Şi de atunci Victor n-a mai fost.

Fiindcă eram tristă că Vic mă părăsise, părinţii mei mi-au luat un căţel.

Pe care l-am botezat tot Victor. Şi Victor ăsta nu semăna deloc cu celălalt. Avea sindromul ADHD şi alerga toată ziua prin casă, îi puţea gura şi făcea caca pe covor. Mama zicea că e mai rău ca mine. Dar eu il iubeam, pentru că Vic venea şi-mi trăgea ştrampii roşii de pe mine dimineaţa ca să nu plec la şcoală fără el. După ce mă întorceam de la şcoală, venea vecină-mea, Ilinca pe la mine să ne jucăm împreună cu Vic. Şi ea îl lua de coadă şi se învîrtea cu el prin casă. Atunci Vic schelălăia şi vreo cîteva minute nu mai alerga. Într-o zi, m-am întors de la şcoală şi m-am apucat să-mi fac repede temele pînă veneau părinţii mei de la serviciu. Şi aveam stilou d-ăla chinezesc cu supapă care nu prea vroia să scrie şi-atunci îl scuturam ca să-i vină cerneala. Însă de acea dată, chiar nu mai era cereneală în stilou, aşa că am vrut să-i pun. Şi din greşală am dat cu mîna peste călimară care s-a vărsat pe mine, pe jos şi pe partea albă de blăniţă a lui Vic, iar Vic a început să se lingă repede. Pentru că ştiam ca o să ma certe mama pentru isprava mea, m-am gîndit să curăţ. Aveam PIC la plic de scos pete de cerneală. Şi PIC era un praf galben care dizolvat în apă mirosea a pişat de pisică. Şi am dat cu PIC pe uniforma mea şi pe covor şi pe Vic iar Vic a început iar să se lingă. Iar Vic era acum maro, cu puţin alb şi cu mult verde şi îi mirosea gura a pişat de pisică. Şi de-atunci Vic n-a mai fost.

Cînd m-am făcut mai mare, o verişoară mi-a făcut cadou un iepuraş.

Şi l-am botezat tot Victor, pentru că speram că a treia oară o să fie cu noroc. Şi nici Victor ăsta nu prea semăna cu ceilalţi. Era pufos şi nu vorbea deloc. Nu ciripea şi nu schelălăia cînd îl puneam să sară sau îl trăgeam de coadă. Bine, cînd era mic sărea des, dar deja după un an nu mai încăpea în cuşcă şi abia se mai mişca. Nu mi-am imaginat cum poate deveni cineva obez de la salată. Pentru că morcovii nu-i prea plăceau. Singurele dăţi cînd Victor sărea foarte sus moment în care împroşca şi cu pişat, era cînd se speria. Şi vara l-am ţinut pe balcon. Şi la mine pe balcon îşi lăsa crengile un copac mare şi bătrîn pe care l-au tăiat. Iar Victor sărea pe balustradă ca Nadia Comăneci pe bîrnă cînd era mic şi se întindea tot pînă la frunze cu boticul. Într-o zi Vic era pe balcon şi am vrut să ies sa spăl acolo pentru că deja era plin de căcăreze, era vară şi puţea. Şi Victor a sărit pe balustradă cu fundul lui gras. Şi de-atunci Victor n-a mai fost.

Eu cînd eram mică nu prea am avut mulţi prieteni oameni. Mai spre deloc. Poate pentru că erau invidioşi că eram singura fetiţă de la şcoală care avea pe vremea aia cercei din pene, breloc cu codiţă de iepure şi care mîncase mîncare chinezească. Cîine în 3 culori.

Mai tîrziu, în liceu, mi-am făcut un iubit. Îl chema Ştefan.