Zilele trecute am avut nevoie sa interactionez cu sistemul cu scopul obtinerii ţidulei aleia atat de importante care trebuie depusa dom’le URGENT!!! pana pe 15 august sau sfarsitul lui septembrie pentru cine’i in concediu si n’are timp de vrajeli proaste. Nefiind cazul meu, eu, o persoana cat se poate de dornica de a admira arhitectura capitalei la 43 de grade, m’am indreptat catre institutia cu pricina ca Scufita Rosie catre bunicuta cu cosuletul plin de sperante, chitante si timbre. Fiscale. Dialog:
- Am venit.
- Ce doriti?
- Aia.
- Imposibil. Nu avem calculatoare.
Organul statea transpirat-sfidator in raza mea vizuala, indicandu’mi afabil un monitor pe post de bibelou, cu o mana si cu cealalta gesticuland intens catre un sendvis cu chiftele care miroseau a usturoi.
- Don’soara, nu merge sistemul.
- Ainu se poate! Si eu care am trait 27 de ani cu iluzia eficientei, futu’va’n gura de incompetenti asudati si inutili.
Nu, n’am zis asta. Dar o gandeam si el stia.
- Si eu cam ce fac acu’?
- O sugi, fa, ma doare’n pula pe mine de problemele tale marunte.
Nu, n’a zis asta. Dar o gandea si eu stiam.
- Pai va duceti acolo sau acolo sau acolo sau acolo.
Ma duc acolo. Dialog:
- Am venit.
- Ce doriti?
- Aia.
- Imposibil. Nu merge sistemul.
Am cedat.
- Nu va cred. E o conspiratie. Faceti azi o exceptie pentru mine. Executati’l din pix. Pixuri aveti?
- Domnisoara, reprezint siguranta si increderea, nu v’as minti. Priviti.
Si indreapta catre mine monitorul:
- N’avem internet in pix. Uitati cum facem, dumneavoastra plecati si eu va sun exact cand s’au inchis usile la troleu ca sa va’ntoarceti, ca oricum alta grija n’aveti decat s’o ardeti legal azi.
Nu, n’a zis asta, dar asa s’a’ntamplat. Ma’ntorc. Dialog:
- (Va era dor de mine?) Sunteti un dragut ca m’ati sunat, multumesc.
- (Foarte). Luati un loc, dati’mi mie actele si completati.
- Pix aveti? Nu glumeam cand v’am intrebat.
A zambit. Ceva s’a legat. Mi’a’ntins un pix. Am inceput sa completez in timp ce o freca pe sub birou, uitandu'se la poza mea din buletin. El catre mine. Dialog:
- Si ia ziceti, carevasazica domnisoara Marghioala. Futezeanu.
- Futezescu.
- FUTEZEANU.
Clar ceva s’a legat.
- Cum vreti dumneavoastra atata timp cat terminam repede.
- … e, oricum va schimbati candva numele asta.
- E’n curs.
- Ai nu? Si in ce’l schimbati?
- N’am zis ca
- Atunci ghinion. Pentru ca aveti niste probleme. Mari.
- Poftim?!
- Ridicati’va.
S’a ridicat si el, a venit prin spatele meu si a scos catusele in timp ce m’a intins pe birou pe la spate:
- Sunteti ilegal de superba. Trebuie sa va retin.
- Acela este pistolul sau bulanul?
Nu, filmul asta ieftin nu s’a’ntamplat. Dar amandoi o gandeam. Dialog:
- La ce va trebuie cazieru’?
- Da’ dracu’ stie? Ce sa mint?
- Femeile. S’a demonstrat
- de catre un grup de cercetatori britanici barbati
- Ca voi mintiti patologic.
- Inseamna ca avem totusi ceva in comun.
- Domnisoara, siguranta si incredere. Nu v’as minti. Uitati cazierul.
- Domnul meu, o zi buna. Mai vorbim.
