Marghioala
Masa
Discutând mai departe despre tradiţii şi obiceiuri contemporane sezoniere şi
situându-ne temporal intr-o perioadă propice manifestării lor, ajungem anevoie la ce-am promis, respectiv masa şi filmu’ că la dans nu mă pricep şi tot am lămurit-o cu florile şi insuficient cu femeile. Îmi spunea mie odată un înţelept când am comandat carpaccio în necunoştinţă de cauză dar cu efect devastator, la un restaurant cu ştaif, sătulă fiind de mâncat numai mezeluri şi fructe uscate timp de o lună de zile, avidă fiind de o masă caldă compusă din mai multe feluri, ”always go with the chicken”. Cu alte cuvinte mai simple, mizează pe ce ştii. Adică şi mai cu alte cuvinte, bărbat fiind cel mai sigur e să mergi fotbalistic pe varianta consacrată 4F-4S-2D respectiv femeie-flori-film-foame
sex-sex-somn-sex duş-duteacasăiabanidetaxi. Sigur, pentru avansaţi există şi schema simplă în aparenţă, 4F: femeie-flori-film-felaţie, forţa fie cu tine, frate!
Partea cu foamea si sloganul ăla nemuritor cu “dragostea trece prin stomac” mă rod pe mine. Poate că aş fi de acord în anumite contexte că dragostea trece prin stomac, gen am naufragiat doar noi doi pe-o insulă pustie şi nu avem pe cine să mâncăm, el scoate cuţitu’, îşi epilează piciorul stâng după care şi-l taie, îl lasă la fezandant câteva ore cu plante aromatice, îl frige la foc moderat şi mi-l oferă mie pe frunze de palmier. Asta pentru mine ar fi o cină romantică reuşită şi o dovadă de dragoste de netăgăduit.
Sexul pe de altă parte e puţin probabil să aibă aceeaşi traiectorie ca dragostea, poate doar rezultanta schemei aparent simplă, 4F, de mai sus din care prima componentă a ecuaţiei a citit articolul intitulat „Nu, sperma nu îngraşă” din Cosmo, drept pentru care ai tras lozul câştigător, forţa fie cu tine frate!
Foamea chiar o-nţeleg , încă din vremuri imemoriale când priveam în sevraj prin felia de carpaccio către bec şi mă-ntrebam ce e mai subţire: felia de carpaccio sau pereţii stomacului meu? Ce mă depăşeşte complet e imixtiunea procesului digestiv în cel erectil. Sigur e ceva evident dar am învăţat că Napoleon e mort de prea mult timp si bărbaţii care încă mai mişcă fac lucrurile succesiv.
Nu e general valabil că după ce bagi crăpelniţa-n tine singura chestie pe care vrei s-o mai fuţi e un corn în pernă? Chit că ea, crăpelniţa, se află frumos dispusă in miezul unei farfurii cât parbrizul unui tir cu ceva smecleu stropit artistic, farfuria, nu parbrizul, şi te uiţi la ea cu lupa ca Inspector Gadget, în vreun restaurant unde ai trei seturi de tacâmuri şi cinci pahare. Iar chelneru’ şi masa sunt mai bine îmbrăcaţi decât lozu’ necâştigător din faţa ta care observă încruntat printre molari “ce pula mea e carnea asta de mici nefăcută?”. Sau chit că te situezi cu acelaşi loz necâştigător pe canapeaua din sufrageria cu mobilă vintage Diana a lu’ mă-sa şi tac-su de pe vremea când abia se mutaseră în ’87 apartamentu’ ăla nou din Rahova şi crăpelniţa constă în două shaorme cu sos de usturoi şi ceapă din belşug pe care le-ai cumpărat tu, că tot ţi-era Dristor în drum când veneai de la Doamna Ghica fără maşină după 10 ore de muncă.
Pentru neiniţiatele proviniciale configurăm un traseu imaginar aproximativ, ceea ce o să fie complicat, pentru că femeile sunt la fel de orientate ca găina pe mormanu’ de gunoi. Itinerar: casa ta – gara, unde presupunem că ar fi shaormăria -cel mai estic (adică-n dreapta. ba nu, în stânga) punct al oraşului unde presupunem că ar fi localizata mobila Diana. Dacă stai aproape de gară în cel mai estic punct punct al oraşului şi ai pe canapeaua din sufrageria cu mobilă Diana un mănunchi de lozuri necâştigătoare ce se uită la spice channel când nu slobozesc imprecaţii la vreun meci iar din bucatarie miroase
mă-sa a sarmale, atunci forţa fie cu tine, fată, că ai mare nevoie de ea.
